miercuri

Padurea Neagra.


Dincolo de copaci negri
Eu ma agat de crengi
Ce nu imi dau drumul.

Simt vantul
Ce spulbera padurea
Simt rasuflarea lui rece.

Imi ingheata trupul.
Si-mi dezgheata sufletul.

Ma arunc in negura lor
Ma inec dincolo de ei.
Incerc sa respir
Ceva uitat.
Realizez ca visez din nou.
Visez din nou
O simfonie ce-mi inunda
Iluzia in culori.

E doar lumina luni
Ce se rasfrange asupra mea.
E doar susurul izvorului
Ce canta prea jos.

Totul se oprea.
Si cerul se cutremura
Pentru ca..
zbierete surde incepeau.

Disperate pe pamant
Creaturile nopti se aratau.
Se aruncau in vartejul nopti.
Plin de sange intunecat.

Deasupra stelelor
Deasupra cetii ce se asternea
Timpul incet trecea..

Un comentariu: