zilnic,insa eu eram rece si distanta pt ca erai doar un strain.Ma priveai stiind ca nu e vina mea,ca totul s-a intamplat prea
repede..ca doar flacara ta s-a aprins ,iar a mea atunci doar se nastea din cenusa veche..Zilele treceau,sufletul meu crestea in iubire,
dar al tau murea ca si cum iubirea ta ar fii patruns in mine,iar inima ta ar fii ramas goala.Simteam ca-mi apartii si te copleseam cu caldura ce se nastea,dar
tu numai vroiai s-o vezi.
Totul se intorsese impotriva mea...Stiam ca eu am murit in sufletul tau si nu puteam sa fac nimic .Plangeam incercand sa te aduc inapoi,plangeam pt ca
totul pt tine s-a terminat.Amintirile se zbateau in durerea mea surda.Vroiam sa mor,sa numai simt.
Timpul insa trecea si incet ,incet imi aminteam din nou povestea noastra..Vedeam amintirile,dar numai faceam parte din ele..Ca si cum as fii fost un
spectator,al unei povesti ce nu imi apartinea.Stau si ma gandesc..oare acum daca te-as vedea din nou ce-as simti?M-as indragosti din nou de tine?Sau te-as uri pt ca nu m-ai iubit cu adevarat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu